dor

Sep 17

Lisabona,
încă nu sunt pregătită
mă strigi
de când am văzut acea piesă de teatru
în aer liber
unde se aruncau borcane de gem
în perete
și lumea se speria
doamne, cât mi-a plăcut!

m-am oprit câteva secunde
din mișcare
lucrurile gravitează în jur
sticluțe, clame, caiete, șosete
zig-zag-uri
oprește puțin câinele
și plimbă-l tu
te-a plimbat destul până aici

dau drumul la muzică
și posturi de radio
se suprapun
voci de soprane cu muzică rock
în liniște mă opresc
din plimbare

doi bătrânei vând mărunțișuri
made in india
vorbim ca și cum ne-am cunoaște
și-mi cer să mai trec pe-acolo
ca să nu-mi vândă nimic

câinele mă privește în ochi
îl privesc și eu
salvez acele secunde
pe retină
și mulțumesc tuturor
pentru ceea ce oferă

Advertisements

spirală

Sep 17

putea să fie nadia
sau oricare altă voce
îi mulțumesc și-acum
fără să știe a doua oară
săgețile mi-au zburat
din tolbă
toate în aceeși direcție
într-o pace imensă
femeia
care fusese recent botezată
cu un nume secret
(poate chiar cel din cartea Vieții)
terminase de împins un bolovan imens
într-o prăpastie
locul nimănui
drumul cu sens unic
a devenit spirală
astăzi sărbătoresc
primul zâmbet

trezește-te
nu există copaci cu părul albastru
și rădăcini ce se țin de mână
timpul te-a ascuns
sub un cocon
de închipuiri
e momentul să înveți
cum se aprinde focul
în deșert
să-l porți nestins
prin caniculă
și furtună
să mergi cu ochii
permanent deschiși
până la capătul pământului

 

connexio

Sep 17

aș vrea să dispari
dar nu acolo de unde ai venit
mai întâi
s-alergăm la maraton
până cad bateriile
din spate
să facem scurtcircuit
până se tocesc neuroni
și se nasc sinapse
multicolore
să ne înfigem unghiile
în nisip
s-atingem linia de finish
de unde căile se vor despica
ilicit
până la următoarea
dispariție

frecvență

Aug 17

intrată în camera fără sunet
capitonată cu timp uscat
și priviri lipite
discret
ca niște petice
de aceeași culoare cu casa
am lăsat la ușă
frânturi de refren
tumultul secundei
un zgomot alb
pereții au început să murmure
bine-ai venit
până acum am țipat
neauziți
de ce ți-a luat atât?
am reușit să bâjbîi
vreo doi muguri de cuvinte
sub pâmântul roditor
unde îngropate au fost

tempesta

Aug 17

ai două yod-uri
doamne, în ce barcă m-am urcat?
aleasă cu sute de mii de ani
înainte
când vedeam prin furtună
potențialul
sufletul întins ca un elastic
în continuă sete
de Viață
și
expansiune
ne împletim cărările
în culori distincte
cam așa se recunosc
necunoscuții

transfigurare

Aug 17

valurile învolburate
mi-au înlăturat costumul de baie
pielea, esența
mă-mping spre țărm
atâta timp
am crezut că nu știu să înot
ce fin este nisipul sub tălpile goale!!
scoici întregi
jumătăți, fracțiuni, puncte
se țin cu mâinile de soartă
crezînd c-au găsit răspunsuri

am febră musculară
ceva se schimbă
merg fără oprire
la un moment dat nisipul va fi pur
pașii vor detecta locul perfect
pentru a-deschide ochii
vocea din interior ține volanul
aripi necunoscute zvâcnesc din umeri
mă desprind de toate locurile
în care-am fost prezentă pe jumătate
mă contopesc cu Gândul

e ciudat și plăcut s-auzi
cifre schimbîndu-se în lacăt
într-o perfectă aliniere
11111
22222
33333
click!
teama s-a risipit
în mii de fire de nisip