port jumătate de zâmbet
pe starea default

câteodată mă gândesc
la bătrânețe va trebui să-l dau jos
ca pe-o proteză dentară
pentru a afla
ultimul secret

croșetez
cu normă întreagă
încă jumătate de zâmbet
mă gândesc
astfel lipite
cele două particule
devin nedespărțite
neîncăpătoare
salvează vieți

îmi iau tot timpul din lume
ca și cum aș participa
la un bufet chinezesc
unde scopurile
stau pe masă
pline cu răvașe

Advertisements

stare

Dec 17

poezia
este circuitul apei
în natură
din generație
în generație

solidă
atunci când digeri sentimentul
și-l dai mai departe
în scris
sau așa cum te-a învățat
al șaselea simț

lichidă
te lași purtat de zâmbet
și înoți în bucurie
nu ești primul om care pășește
pe acest pământ

gazoasă
când vrei să prinzi
două raze de soare
și-ți alunecă
dorința
printre degete

noi ăștia
născuți în zodia crizei de personalitate
ne recunoaștem
din primele atingeri
de cuvinte

frecvență

Aug 17

intrată în camera fără sunet
capitonată cu timp uscat
și priviri lipite
discret
ca niște petice
de aceeași culoare cu casa
am lăsat la ușă
frânturi de refren
tumultul secundei
un zgomot alb
pereții au început să murmure
bine-ai venit
până acum am țipat
neauziți
de ce ți-a luat atât?
am reușit să bâjbîi
vreo doi muguri de cuvinte
sub pâmântul roditor
unde îngropate au fost

Secunde

Apr 17

La semafor picură secunde
trecătorii le calcă-n picioare
avem căi de colorat
porumbeii se agită
la fel cum au făcut strămoșii strămoșilor

Am în pungă zece doughnuts
pentru poligloți
si cei care au sărit orice formă de graniță
Un porumbel tărcat
(se confundă ușor cu cimentul)
fugărește o prințesă
sau o dorință.

ascultă!
muzica acaparează toate celulele din corp
curgând ca un ingredient-cheie
(în niciun caz cireașa de pe tort)
și devenind
în mod repetat
desertul papilelor muzicale

savurez în lumină artificială,
lângă mine numai străini
mișunăm prin galerii de metrou
cu urechile afundate
în cu totul alte universuri
față de cel prezent
gândurile noastre se vor încrucișa
o dată la șapte ani, cu puțin noroc
vom schimba impresii despre vreme
(dacă-și scot căștile din urechi
și ne vom conecta unul la celălalt prin cuvinte)
iar privirile, când nu mai au loc
pe același metru pătrat de secundă
ricoșează spre orice detaliu care poate fi studiat în amănunt

suntem străini printre cuvinte
și din când în când vorbim aceeași limbă
când ascultăm același sunet