după ploaie

Jun 17

în fiecare seară
înainte să trag pătura de gânduri pe mine
despart lumina în două
de-o parte și de-alta
a jaluzelelor

înăuntru se face noapte
ca într-o carte de povești
cu cer senin și stele mărunte
ce-și fac cu ochiul

trupul se scufundă pe saltea
ca și cum ar avea pornită opțiunea
mod-avion

orice sunet dispare
pe o rază de om

așa cum piciorul există
ca unitate de măsură
în anumite țări
eu aleg tot omul

pătura prinde nume
Aici-fără-sfârșit
începe să scrie
în locul meu
cu litere transparente
pe pagini rasfoite de vis
cu greieri
în loc de copertă

întuneric

Jun 17

mă ustură ochii
azi-noapte m-am trezit
în mijlocul unui vis
ce voia să iasă
printre gene
într-o altă existență

timp de o oră
sau secunde cu multe zerouri
(mai mari sau mai mici)
am încercat să-l conving
să pășească înapoi
de unde a venit

pe vârful degetelor
sau măcar făcînd o piruetă
pe fast speeed
ca un titirez
pierdut pe scenă

acum privesc pe geam
mii de mașini tocesc strada
desenînd traiectorii
ce înțeapă zarea

mă întreb cine-i cheamă
ce voci aud
și unde-și țin motorul
șoferii

nu e oră în care să n-aud
cum trece salvarea