cântec

Sep 17

las prea puține urme
pe pământ
nu am tractor, nici plug
nici semințe de nuc
prea multe vibrații în apă
e mai ușor să comunic
pe calea tăcerii
conectată la undele
(ne)cunoașterii
în devenire
m-am specializat
(nu știu exact când a-nceput procesul)
în deslușirea
oricărui tip de lasou
unele noduri rămân nemișcate
unse cu iluzii
aș vrea să pieptăn raze
de soare, vânt, priviri
până când mă specializez
în ceva nou
cântatul la harpă

Advertisements

spirală

Sep 17

putea să fie nadia
sau oricare altă voce
îi mulțumesc și-acum
fără să știe a doua oară
săgețile mi-au zburat
din tolbă
toate în aceeși direcție
într-o pace imensă
femeia
care fusese recent botezată
cu un nume secret
(poate chiar cel din cartea Vieții)
terminase de împins un bolovan imens
într-o prăpastie
locul nimănui
drumul cu sens unic
a devenit spirală
astăzi sărbătoresc
primul zâmbet

vocea

Jul 17

cât de bine sună
după atâta timp
ploaia
radiohead în căști
și-n afara lor
nimic altceva
gândurile dansează
direct pe tastatură
table dance
uneori trec ani întregi
până reușesc să ascult din nou
cu aceeași plăcere
acest cântec

playlist

astăzi soarele s-a hotărît
să pice-n relaxare
oameni, păsări, copaci, chiar și gâze
au ghicit asta, arătîndu-i pielea,
fiecare cum poate

la un moment dat
o trupă fără nume sau trompetă
a desenat un nor în plină intersecție, cu titlul:
pe aici se trece numai zîmbind
nu știu când a făcut asta, îi prind mereu la refern
cântă ca și cum nu s-au oprit niciodată
din bestseller

sunetul ricoșează
la început în sacoșile de cumpărături, în poșete
mai apoi pe hainele mulțimii
ca niște scame de mătase
câțiva trecători par mișcați și se agață imediat de telefonul mobil
ca de oglindă
am spus că par!
prin mâini doar ne trec zilnic aceleași foiletoane
electronice

oare a observat careva
cum sunetul mi s-a izbit de piept
iar zâmbetul pe care-l port acum
prinde rădăcină?

oamenii încep să meargă-n slow motion,
din ce în ce mai mult
zîmbetul este deja încărcat sută la sută
moment în care
mii de scame de mătase
cad de sus