fluturii de noapte nu poartă nume
doar zboară dezlegați
cu toată încrederea
(nu nouăzeci și nouă la sută!)
spre sursa de lumină

o molie necunoscută
fără pagină
sau abonați la sursa ei de
inteligență
a ținut recent o conferință
despre zborul cu ochii închiși
pe timp de furtună

ai nevoie de ochelari
căști
dorință
și toată viteza
înainte

odată ajuns în fața focului
(prima chemare)
dacă mai ai sprâncene
sau gene
clipește cu un mare DA
înainte de a-ți da duhul

numai atunci vei scăpa
de aripi
vei zbura deasupra vechii dorințe
cu ochi de regizor
urechi de credință
în căutarea
adevăratei lumini
(ultima chemare)

viața,
fericirea
sunt în tine
și nu afară

în fiecare notă muzicală
ce se rostogoleşte
de pe acoperiş,
plouă

fiecare poezie necompusă
şi trimisă înapoi
de unde a venit,
ninge,
se topeşte,
revine pe portativ

lumina scaldă doar un colţ de cameră
prin geamul cu draperiile
de un alb insistent
ca o invazie de ceaţă

e toamnă târzie,
un alt anotimp ce nu-şi cunoaşte
perioada de valabilitate
şi stăruie
ca o melodie la modă

mănânc cu gândul în altă parte
doar pentru a-mi potoli
foamea de mai multă lumină

orice zgomot vecin
pare o grupare de vieţi
ce trece printre jaloane cu un sens
bine definit