Soare

Jul 17

bună dimineața, soare
iubesc de fiecare dată
cu aceeași nebunie
razele care-mi răsfiră părul
cu un singur zâmbet
mâneca scurtă
iarba verde
martorul tăcerii din noapte
oamenii apretați
proaspăt treziți cu apă rece
grupuri de elevi
cu ochii încă lipiți
de ziua de ieri
un nou tren
cartea deschisă
la pagina vieții
am nările flămânde
pulsul șuieră
pe abscise și ordonate
natura se miră
am îmbrățișat pe toată lumea
cu o privire
am un izvor de cafea
în minte
m-am născut dimineața
m-am întors din nou 
la mine

astăzi soarele s-a hotărît
să pice-n relaxare
oameni, păsări, copaci, chiar și gâze
au ghicit asta, arătîndu-i pielea,
fiecare cum poate

la un moment dat
o trupă fără nume sau trompetă
a desenat un nor în plină intersecție, cu titlul:
pe aici se trece numai zîmbind
nu știu când a făcut asta, îi prind mereu la refern
cântă ca și cum nu s-au oprit niciodată
din bestseller

sunetul ricoșează
la început în sacoșile de cumpărături, în poșete
mai apoi pe hainele mulțimii
ca niște scame de mătase
câțiva trecători par mișcați și se agață imediat de telefonul mobil
ca de oglindă
am spus că par!
prin mâini doar ne trec zilnic aceleași foiletoane
electronice

oare a observat careva
cum sunetul mi s-a izbit de piept
iar zâmbetul pe care-l port acum
prinde rădăcină?

oamenii încep să meargă-n slow motion,
din ce în ce mai mult
zîmbetul este deja încărcat sută la sută
moment în care
mii de scame de mătase
cad de sus

Li

Apr 17

inițial am învârtit
câteva secunde-amețitoare
un suport rotativ
pentru felicitări, vederi cu ursuleți
și steaguri cu londra
dar toate aveau ceva scris pe deasupra,
impersonal, cu sclipici boldat
(de parcă asta l-ar orbi de bucurie
pe cel care citește)

apoi am salvat un text
pe o bucată de hîrtie
electronică
cu gândul de a trimite cuvinte alandala
ce se vor aranja singure
pe un carton cu timbru
când vor ajunge la destinație

șansele erau să nu fie citite doar de
cine trebuie
nu că m-ar fi deranjat
dar era importantă
prima retină
altfel mesajul se voalează
ca o fotografie
în care magicianul nu vrea să apară

cumva nu era de-ajuns,
textul putea să sune clișeistic
și chiar nu este ferit până la capăt
(chestiune de care fug
mai mult ca sigur)

apoi, în timp ce jucam scrabble
cu ladie marie
mâncam pufuleți gusto
și mă chinuiam să desfac o bere
cu furculița,
mi-am dat seama că fructele cunoașterii
se coc
de mai multe ori pe an

(asta ca tălmăcire a unui proverb
inventat de popor
cum că toate la timpul lor)

dar o singură dată
culegem roadele cu coșul cel mare
încăpător de ani
așa că al meu o să fie un pic mai diferit
dar tot un La mulțani 🙂

noaptea se anunţă
plină de nelinişte,
împotriva firii
numai luna
stă lipită cu obrazul
de termopanele bieţilor oameni
plecaţi ca nişte păsări călătoare
prin ţări la început străine
devenite acum ale lor
şi încă
a patru sute şi o mie
de suflete-depărtare

în ţările calde e frig,
margarina mai fină, ce-i drept
covrigii mai crocanţi şi
chiria – o cochilie second hand
purtată împotriva firii