oamenii își unesc
puterile
sprijinindu-se cu coatele
pe timp
profitînd de fiecare masă
cu nebăgare de seamă
țes ecuații
cu mâinile goale

e una din zilele-n care
niciun shazam nu scapă
neascultat

ne fură somnul pe toți
la ore fixe
în tren
și prin alte locuri
fără pin
pe hartă

ascundem sub pleoape
același întuneric
hoții somnului

ne suprapunem nopțile
în paturi diferite
în aceeași sferă
ne îmbrățișăm
pentru a ne dezîmbrățișa
de așteptări
cu mâinile goale

Advertisements

port jumătate de zâmbet
pe starea default

câteodată mă gândesc
la bătrânețe va trebui să-l dau jos
ca pe-o proteză dentară
pentru a afla
ultimul secret

croșetez
cu normă întreagă
încă jumătate de zâmbet
mă gândesc
astfel lipite
cele două particule
devin nedespărțite
neîncăpătoare
salvează vieți

îmi iau tot timpul din lume
ca și cum aș participa
la un bufet chinezesc
unde scopurile
stau pe masă
pline cu răvașe

stare

Dec 17

poezia
este circuitul apei
în natură
din generație
în generație

solidă
atunci când digeri sentimentul
și-l dai mai departe
în scris
sau așa cum te-a învățat
al șaselea simț

lichidă
te lași purtat de zâmbet
și înoți în bucurie
nu ești primul om care pășește
pe acest pământ

gazoasă
când vrei să prinzi
două raze de soare
și-ți alunecă
dorința
printre degete

noi ăștia
născuți în zodia crizei de personalitate
ne recunoaștem
din primele atingeri
de cuvinte

nu am cum să dezvăț
mersul pe bicicletă
pașii făcuți împreună
dățile în care
ne-a căzut lanțul
momentul în care
ți-am dat roțile ajutătoare
înapoi

vom bea
într-un pub (construit
pentru două persoane)
din același cocktail
iluzie, realitate
și un strop de speranță
pe buza paharului
ne vom mulțumi
pentru toate secundele
transformate în ani
după care vom desface
cadourile
câte două pietre
de căciulă
pentru aprins focul
cine știe unde
cine știe cum

nu am cum să mă iau înapoi
pot doar să ajut
olarul din mine
să învârtă lutul
fără oprire

sunt oama mirosurilor
ce desfătare s-auzi
glasul simțurilor
strigînd după ajutor
vorbește-mi despre
parfumul de iris
croissante invizibile
ce te urmăresc pe stradă
și te trag de mânecă
să le inspiri
mirosul de ceață
încheietura
fiecărui anotimp

bem lichide dark
închise la culoare
pentru a face ochii mari
atotcuprinzători
seara ne dezbrăcăm
de toată agitația
toate hainele pierd din elastic
zgomotele
rămân fără margini
în parfumul zilei

Aici
este locul
în care sentimentele
sunt semănate
cu tot cu ambalaj
cu sau fără
voia lor
perpetuate sau în curs
de-nfățișare

de-Acolo
îți apar
mici scenarii
cel mai des
în vis
dintr-un film
o fi chiar serial
niciodată regizat
până la capăt
mereu scriindu-se
risipindu-se nonșalant
în aceeași
gaură neagră

începutul unui culoar
te poartă
prin tot spectrul
afecțiunilor
uneori bătînd pasul pe loc
sau iubind
cu-nflăcărare și abandon
de sine
de tine
până se voalează
mii de secvențe
(introdu cauza sau soluția)
alteori ocolind
cu zâmbetul pe buze
puncte
ca și cum ar exista
o baghetă cu voce
numită Pas
cu sau fără
De-ce atașat

scos din context
acordeonul a fost inventat
pentru a ne aduce aminte
evenimente care ies
de Acolo
că muzica poate avea
o mână întinsă
în eter
să ceară
sau două mâini
să ofere
niciodată în același timp

vată de zahăr
se țese pe cer
ca-ntr-un ținut magic
crengile copacilor
adie cu noiembrie
pe vârful degetelor
țes împreună
un desert
pe moment
mă alătur și eu
cu privirea
nu se mai simte
miros de frunze arse
ca-n vremurile apuse
cărări de nori
foste trasee aeriene
se intersectează
în pace
actuale argumente
acceptate
de toate părțile
implicate
merg până când
una din acele cărări
din vată de zahăr
se topește sub tălpi