dragă om
îi inviți pe toți
în grădina ta cu flori
le ceri să-mpletească
una după alta
coronițe
parfumate
cu bune intenții
să ți le pună pe creștet

suntem cuburi rubik
ce se întâlnesc
pe același pătrățel
dansînd step
pe-o culoare
o mișcare eternă
suavă
în căutarea soluției
rostogolirea gândurilor
spre perfecțiune
geometria cubului
șlefuită
din suflul vieții
în formă de inimi
🖤

Advertisements

foșnet

Oct 17

azi plouă
jack sparrow tace pe undeva
într-un colț
exersează în minte
ca o sanie pe zăpadă
tocește unghiile
despletește părul
nu i-am mai auzit chitara electrică
nici cântecul cu care a cucerit strada
și mi-a închis geamurile
după câteva săptămâni
parcă mi-e dor de el
și mi-e teamă să-l privesc
nu cumva să cad
în abisul acelei lumi
deunăzi l-am strigat pe nume
când ne-am intersectat privirile
a crezut că-l confund
sau chiar este piratul
din caraibe
undercover

nuanțe de om

Oct 17

unii oameni sunt frumoși
numai în scris
acolo unde-și pot dezlănțui
proiecțiile-n oglinda
fanteziei
cum să nu te-ndrăgostești
de-o asemenea artă
sau iluzie?

unii oameni habar nu au să scrie
doar să citească
din dansul naturii
se lasă citiți
trăiți
sufletul se mișcă
într-o artă a Omului
cu reticența ‎firească
‎inimi în desfășurare

‎există și doi în unu
scrisul se potrivește ca o mănușă
‎unde transparența este o virtute
‎dar de cele mai multe ori
‎vei întâlni
‎alb sau negru
ascuns și modest, ca un Creator
‎sau plin de sine
‎ca un înger căzut

-oo, 0, +oo

Sep 17

părinții care construiesc
nori și căluți roz
în orice anotimp
își țin toate visele
într-un singur coș
mamă, îți mulțumesc
pentru motivele copilărești
cu care mă cauți
să-ți repar telefonul
ca să poți uita mai departe
cât sunt de departe
față de cum credeai
m-ai strigat de atâtea ori
încă nu aveam auzul dezvoltat
așa că m-ai tras de-o aripă
era frig afară
ca-n diminețile de iarnă
când trebuie să cobori de sub plapumă
câteodată încă mai simt
acele luni cu minus
de zâmbit pe norișor
trebuie că vin
de pe-o altă planetă
‎unde florile n-au cunoscut vreodată glastra
ori am ascuns
o jucărie în mânecă
și-o mai țin și acum
în minte

noul alb

Sep 17

exact când mă pregăteam
de operația pe cord deschis
aveam mâinile curate,
mănuși din dantelă
respirasem subtil înainte
cu vizualizarea
zâmbetului de după
un țânțar a-nceput să bâzâie
au mai apărut doi
vântul a deschis fereastra
noua perdea flutură
într-un alb imaculat
răspîndind lumină
respir altfel acum
trupul pare că ovulează
de mai multe ori pe lună
anormal de repede
viață resuscitată, hah
mi-am dat mănușile jos
pentru a răsfoi o carte
îmi doream cu ardoare
să-i simt mirosul
paginilor
lipseau câteva, de la șaizeci în colo
exact când începuse să prindă sens
ciudat, am zis
îndepărtînd copertă după copertă
ca niște foi de ceapă
reușisem să citesc
câte-o prefață pe zi
atingînd cu degetul
ca-n braille
pentru a conecta vocea
cu povestea
Dumnezeu are un cititor de amprente
cu care primește
fiecare zâmbet
mereu în completare

fără limite

Sep 17

nu ți-am spus niciodată
am atâtea păpuși matrioșcă
de deschis
și atins
ultima este prima
din spectrul culorilor
ne-nvârtim într-un carusel
pictat milimetric
pas cu pas
de timp
unde ochii nici măcar nu reușesc
să perceapă
jumătate din nuanțe
unde se aștern foi transparente
în cartea lui doi
cu povești reale
diferite
una de cealaltă
aș vrea să iei forma unui râu
cum altfel
să călătorești pe-al meu puls?
poate-ți vin idei

cântec

Sep 17

las prea puține urme
pe pământ
nu am tractor, nici plug
nici semințe de nuc
prea multe vibrații în apă
e mai ușor să comunic
pe calea tăcerii
conectată la undele
(ne)cunoașterii
în devenire
m-am specializat
(nu știu exact când a-nceput procesul)
în deslușirea
oricărui tip de lasou
unele noduri rămân nemișcate
unse cu iluzii
aș vrea să pieptăn raze
de soare, vânt, priviri
până când mă specializez
în ceva nou
cântatul la harpă